CĂ BISERICA ESTE “TEMPUL LUI DUMNEZEU”, în mod deosebit “lucrarea mâinilor Sale”; construirea lui a fost în progres în decursul Vârstei Evanghelice, de cînd Cristos a devenit Răscumpărătorul lumii şi piatra din capul unghiului acestui Templu, prin care, atunci când va fi terminat, vor veni binecuvântările lui Dumnezeu pentru “tot poporul” şi oamenii vor avea acces la el.  1 Cor. 3:16,17; Efes. 2:20-22; Gen. 28:14; Gal. 3:29.

CĂ, ÎNTRE TIMP, CIOPLIREA, FORMAREA ŞI LUSTRUIREA consacraţilor, care cred în ispăşirea pentru păcat făcută de Cristos, progresează; iar când ultima din aceste “pietre vii… alese şi scumpe” va fi gata, atunci marele Maestru le va aduna pe toate împreună la întâia înviere şi Templul se va umple de gloria Lui, fiind locul de întâlnire între Dumnezeu şi oameni, în timpul Mileniului.  Apoc. 15:5-8.

CĂ BAZA SPERANŢEI, PENTRU BISERICĂ ŞI LUME, constă în faptul că Isus Cristos prin harul lui Dumnezeu a gustat moartea” pentru fiecare om, o “răscumpărare pentru toţi” şi va fi “adevărata lumină care luminează pe orice om venind în lume”, “la vreamea cuvenită”.  Evrei 2:9; Ioan 1:9; 1 Tim. 2:5,6.

CĂ SPERANŢA BISERICII este să fie asemenea Domnului ei, să-L vadă “aşa cum este”, să fie “părtaşi firii dumnezeieşti”, să fie părtaşi la gloria Lui ca moştenitori împreună cu El.  1 Ioan 3:2; Ioan 17:24; Rom. 8:17; 2 Pet. 1:4.

CĂ MISIUNEA PREZENTĂ A BISERICII este desăvârşirea sfinţilor pentru lucrarea de slujire viitoare, să dezvolte în sine toate darurile, să fie martorul Lui Dumnezeu pentru lume şi să se pregătească pentru a fi regi şi preoţi în vârsta viitoare.  Efes. 4:12; Mat 24:14; Apoc. 1:6; 20:6.

CĂ SPERANŢA PENTRU LUME constă în binecuvântările cunoştinţei şi posibilităţii care vor fi aduse prin Împărăţia Milenară a Lui Cristos — restabilirea a tot ceea ce a fost pierdut prin Adam, a tuturor celor doritori şi ascultători, din mâna Răscumpărătorului lor şi a Bisericii Lui glorificate — când toti cei răi cu voia vor fi nimiciţi.  Fapte 3:19-23; Isaia 35.